Tarwekamp: cele șase zile dintre o arestare și o stradă devastată

Articol tradus automat

O dubă care transportă benzină şi artificii puternice. Doi bărbați au fost arestați și ulterior eliberați. Şase zile mai târziu, şase persoane au murit într-o explozie la Haga. O reconstrucție a unui atac ale cărui pregătiri au ajuns deja în atenția poliției înainte de dezastru.

Raport de fond pentru EuroCrime – informații actuale începând cu 8 noiembrie 2026. Procedura penală este în curs de desfășurare; instanța nu a pronunțat o hotărâre definitivă. Declarațiile și acuzațiile sunt identificate ca atare mai jos.

Sâmbătă 7 decembrie 2024, în jurul orei 6:30 dimineaţa. O explozie distruge o parte dintr-un bloc rezidenţial de pe Tarwekamp din districtul Mariahoeve din Haga. Casele se prăbușesc, focul izbucnește și locuitorii sunt prinși sub dărâmături. Şase oameni nu supravieţuiesc. Devastarea de deasupra unui magazin se dovedește a fi legată de un atac care, potrivit Procuraturii Publice Olandeze (OM), a vizat un magazin de mirese. Fosta iubită a proprietarului este suspectată că a angajat alte persoane pentru a da foc magazinului. ^[1]

Dar povestea nu începe cu acea explozie. Începe mai devreme, într-o parcare din Oosterhout, unde ofițerii verifică o dubă în noaptea de 1 decembrie. Înăuntru, găsesc doi bărbaţi cu benzină şi focuri de artificii puternice. Poliţia intervine şi îi arestează pe bărbaţi. Cu toate acestea, șase zile mai târziu vine dezastrul pe care, spun procurorii, au intenționat deja să-l pregătească sau să-l efectueze în acea noapte mai devreme. ^[2]

Poliţia de noapte a găsit duba

Este duminică, 1 decembrie, în jurul orei 2:15. Doi bărbați din Roosendaal se comportă suspicios într-o dubă într-o parcare Oosterhout. Ofițerii le verifică și descoperă materiale care oferă motive pentru a suspecta pregătirile pentru incendiere. Bărbații sunt luați în custodie. Poliția confiscă duba, combustibilul, artificiile și telefoanele lor. ^[2]

O declarație ulterioară a procuraturii oferă mai multe detalii despre conținutul dubei: paisprezece canistre de benzină și șase petarde Cobra 6. Procurorii descriu, de asemenea, dovezi ale unei vizite de recunoaștere la Tarwekamp în noaptea de 27-28 noiembrie. Aceeași declarație se referă la îmbrăcăminte, încălțăminte și un telefon special achiziționat despre care se presupune că are legătură cu pregătirile. Potrivit OM, oamenii deja plănuiau să dea foc magazinului. De asemenea, plănuiau să dea foc unei maşini. Aceasta este reconstrucția procuraturii, pe care instanța trebuie să o evalueze în cele din urmă. ^[3]

În retrospectivă, arestarea are o semnificație deosebită. Barbatii au fost deja verificati si proviziile lor au fost confiscate. O intervenție a poliției a stat între presupusul plan și eventualul atac. Acest lucru face ca evenimentele din 1 decembrie să fie una dintre cele mai tulburătoare părți ale cazului.

De ce au fost eliberaţi bărbaţii?

Potrivit OM, prima arestare nu a stabilit suficient de clar ce intenționau bărbații să facă. După interogatoriu, au fost eliberați în timp ce examinarea telefoanelor lor a continuat. Bunurile confiscate nu au fost returnate. Prin urmare, ar fi incorect să spunem că poliția i-a trimis cu aceeași dubă și benzină. Procurorii spun că au fost colectate noi provizii pentru atacul ulterior. ^[4]

Această explicație nu elimină întrebările. Ce s-ar fi putut deduce din circumstanţe? Cât de repede ar fi putut fi identificat obiectivul propus? Ce informații au apărut doar după explozie? Aceste întrebări necesită o reconstrucție precisă. Simplul fapt că doi suspecţi au fost arestaţi din nou nu dovedeşte că poliţia cunoştea întreaga ameninţare la 1 decembrie. De asemenea, eliberarea lor nu face descoperirea anterioară mai puțin gravă.

Distincția dintre ceea ce era cunoscut atunci și ceea ce a devenit cunoscut ulterior este esențială. Arestarea și eliberarea sunt fapte stabilite. Concluzionând că acest lucru a oferit în mod demonstrabil o oportunitate de a preveni dezastrul merge dincolo de ceea ce numai aceste fapte stabilesc.

Un magazin ca țintă, locuitorii de mai sus

Potrivit reconstrucției discutate în prima zi a procesului, planul inițial presupunea furtul rochiilor de mireasă. Moshtag B., suspectul organizator, a declarat că vrea ca rochiile să fie furate și vândute pentru a recupera banii pe care i-a dat fostei sale iubite. Conform declaraţiei sale, planul s-a schimbat ulterior în incendiere. El a atribuit un rol major în această schimbare co-inculpatului Adil A. ^[5]

Cine a conceput fiecare pas rămâne disputat. Această întrebare este diferită de consecințele acțiunilor: un atac asupra unui magazin dintr-o clădire în care trăiau și oamenii. Decalajul dintre presupusul scop de a dăuna financiar unui proprietar de afaceri și pericolul pentru rezidenți se află în centrul procesului.

Potrivit lui Omroep Brabant, audierea din 4 noiembrie a abordat, de asemenea, discuțiile privind cantitatea de benzină înainte de atac. Mesajele discutate în instanță au inclus avertismente ale lui Adil cu privire la consecințele pentru rezidenți. Astfel de mesaje contează, deoarece ele pot arunca lumină asupra a ceea ce cei implicați știau, prevăzuseră și discutaseră în prealabil. Semnificatia lor juridica este pentru instanta de judecata. ^[6]

Potrivit procurorilor, planul a continuat după prima arestare.

Raportarea în jurul deschiderii procesului descrie modul în care combustibilul și artificiile puternice au fost obținute din nou după arestarea anterioară. Poliţia a confiscat primele provizii, dar procurorii declară că pregătirile au fost reluate. În relatarea acuzării, intervenţia anterioară a întrerupt planul fără ca în cele din urmă să-l pună capăt. ^[7]

Moshtag B. se afla în Londra când a avut loc explozia finală. Potrivit declarației sale, raportată de ANP, șederea sa acolo a fost intenționată pentru a-și oferi un alibi. Fosta lui prietenă era şi ea la Londra. În timp ce presupusul organizator se afla în afara Țărilor de Jos, consecințele incendierii au avut loc la Haga. El este acuzat că a ordonat incendierea. ^[5]

Acest contrast reapare de-a lungul cazului: declarații despre deteriorarea unui magazin, îndreptate împotriva unei clădiri rezidențiale în care viața oamenilor a fost pusă în pericol. Inculpații pot descrie intenții diferite după aceea. Instanța trebuie să examineze ce au însemnat de fapt pregătirile și acțiunile lor.

Dimineaţa, strada se schimbă

Studiul realizat de Institutul Olandez pentru Siguranţă Publică descrie primul apel de urgenţă la ora 6.17. Mai multe apeluri urmează despre foc, fum și explozii. Primul echipaj de pompieri întâlnește moloz, sticlă spartă și mai multe incendii pe stradă. O parte din clădire a dispărut. În prima jumătate de oră, patru persoane sunt salvate pe, sub sau în apropierea caselor prăbuşite. ^[8]

Răspunsul de urgență se dezvoltă într-o operație care durează aproximativ șaizeci de ore. Echipele de salvare specializate sunt mobilizate. Lupta împotriva incendiilor, căutarea supraviețuitorilor și verificarea dacă structura rămasă este suficient de sigură trebuie să continue una lângă alta. Salvatorii trebuie să lucreze urgent, ținând cont de pericolul unei noi prăbușiri. Pentru familii, fiecare oră care trece înseamnă incertitudine continuă cu privire la cine este în siguranță și cine nu se va mai întoarce niciodată. ^[8]

Poliția a raportat ulterior că a șasea victimă a fost găsită în subsol în noaptea de 8-9 decembrie. În după-amiaza zilei de luni, 9 decembrie, autoritățile anunță că nu au mai fost găsite alte victime în căutarea continuă. Stabilirea identităților și informarea rudelor formează o parte separată, dureroasă a consecințelor. În spatele celor șase morți se află șase vieți și mai multe familii. ^[9]

Un copil își pierde familia

În a doua zi a procesului, 5 noiembrie 2026, instanța citește declarații cu privire la consecințe. ANP povestește povestea unui băiat care avea opt ani când a avut loc dezastrul. A supravieţuit; tatăl, mama şi sora lui au murit. Un poliţist şi-a înregistrat experienţele. Băiatul și-a auzit tatăl strigând după ajutor și în cele din urmă a fost salvat de un pompier. ^[10]

Alte declarații arată cât timp dezastrul continuă să afecteze oamenii. O femeie descrie pierderea partenerului ei și creșterea copiilor lor fără el. O supraviețuitoare își povestește zilele petrecute în comă după ce a fost salvată. Proprietarul magazinului de mirese raportează consecințe financiare și psihologice grave. Prin urmare, cazul se referă mai mult decât la modul în care a izbucnit un incendiu. De asemenea, arată cum într-o dimineață a schimbat viața locuitorilor, a proprietarilor de afaceri și a familiilor. ^[10]

Arestările după explozie

Cu puțin timp înainte de miezul nopții, pe 9 decembrie, trei bărbați sunt arestați. Printre aceștia se numără și cei doi bărbați de la Roosendaal reținuți anterior la 1 decembrie. O a patra arestare urmează să aibă loc pe 11 decembrie. Descoperirea anterioară din Oosterhout capătă astfel o nouă semnificație în cadrul anchetei mai ample. ^[2]

Inițial, se aplică restricții stricte de comunicare: suspecții pot contacta doar avocații lor. În ianuarie 2025, OM anunță că aceste restricții au fost ridicate și că a primit 37 de plângeri penale. Printre reclamanți se numără rezidenții și rudele îndoliate, precum și vecinii și întreprinderile. Persoanele afectate se extind mult dincolo de cele din interiorul secțiunii prăbușite în momentul exploziei. ^[11]

Cantități de benzină: cifre diferite necesită îngrijire

În februarie 2025, OM afirmă că aproximativ două sute de litri de benzină au fost folosiți și turnați peste rochii de mireasă și în interiorul incintei. Această cifră apare, de asemenea, în informațiile oficiale cu privire la procedurile penale. ^[12]

O reconstrucție trebuie să distingă trei lucruri: combustibilul prezent în timpul primei încercări, cantitatea achiziționată sau transportată ulterior și cantitatea turnată efectiv într-un anumit loc. Acestea sunt întrebări de investigație diferite. Suma achiziționată nu stabilește automat cantitatea exactă care a provocat explozia.

Întrucât constatările tehnice sunt examinate în timpul studiului, ar fi inadecvat să se facă un calcul independent definitiv aici. Cantitatea, răspândirea vaporilor și originea exploziei trebuie evaluate împreună cu rapoartele experților. O relatare atentă nu poate pur și simplu să prezinte o cifră dintr-un raport anterior ca o constatare finală a instanței.

De ce acuză procurorii de crimă

În declarația sa din mai 2025, OM susține că circumstanțele indică acceptarea conștientă a unui risc substanțial ca oamenii să moară. Procurorii indică utilizarea unei cantități mari de combustibil într-o clădire care conține case, într-un moment în care mulți locuitori ar fi acasă și ar dormi. Ei susțin, de asemenea, că pregătirile extinse sunt relevante pentru problema premeditării. ^[13]

Prin urmare, acuzația este mai gravă decât distrugerea unui magazin. În opinia OM, responsabilitatea penală pentru decese poate apărea chiar și atunci când suspecții spun că nu au intenționat să ucidă rezidenți. Instanța decide dacă cerințele legale relevante au fost dovedite în acest caz. Declarațiile pârâților cu privire la intențiile lor fac parte din această evaluare, alături de mesaje, acțiuni și probe medico-legale. ^[13]

Procesul nu s-a terminat.

Judecarea pe fond a început la 4 noiembrie 2026. Patru bărbați sunt judecați. Trei se confruntă cu cele mai grave acuzații, inclusiv omor cu sau fără premeditare asupra a șase persoane. Implicarea fiecărui inculpat trebuie evaluată separat. Potrivit calendarului publicat, ședințele continuă în noiembrie și decembrie, iar verdictul este așteptat în ianuarie 2027; programul se poate modifica. La 8 noiembrie 2026 nu fusese pronunțat un verdict final. ^[14]

Pentru rudele și supraviețuitorii îndoliați, procesul trebuie să răspundă întrebărilor nerezolvate din decembrie 2024. Cine a inițiat planul? Cine ştia ce? Cine a decis să continue? Și ce responsabilitate poartă fiecare persoană implicată pentru ce s-a întâmplat deasupra și în jurul acelui magazin?

Noaptea de 1 Decembrie se întoarce în aceste întrebări. Doi bărbaţi fuseseră deja arestaţi. Petrolul și artificiile au fost deja găsite și confiscate. Șase zile mai târziu, un bloc rezidențial a fost devastat. Această secvență face din Tarwekamp un caz în care pregătirile, intervenția poliției anterioare și eventualele consecințe sunt inseparabil legate.